Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

LA MULȚI ANI ! 2015

  

Cuvânt la anul nou

   Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viața, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpânește cine știe de când și să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greșelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem anul nou cu inima curată și cu credință în Dumnezeu. Să nu începem la crâșmă, cu beție, cu fluiere, cu câte și mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul!

  Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului. Iată cum știu oamenii să mulțumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viață! Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai avea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii.

   Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-I mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi.

   Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

  Aşteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni!  Nu pot scăpa nici împărații. Unde sunt împărăţiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei?  Unde sunt împărații de care se cutremura lumea? Unde sunt cetăţile? Unde sunt oraşele? Unde-i oraşul Pompei şi unde este Cartagina şi oraşele vechi care s-au dărâmat de cutremur?

   Unde sunt cetăţile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învățați? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru şi ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ și pulbere s-au făcut. Aşa-i dreptatea lui Dumnezeu şi vai de noi și de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16). Vom cere să mai trăim un minut și n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viaţa aceasta şi ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! (...)

  Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin! 

Hristos a Înviat !

„Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință!”

În numele meu personal și al parohiei pe care o reprezint, doresc să vă prezint mulțumirile și recunoștința noastră pentru tot ajutorul pe care ni l-ați oferit în toți acești ani. Fără dumneavoastră nu ar fi fost posibilă celebrarea celei mai mari sărbători pe care o cunoaște Ortodoxia ca religie și umanitatea însași: Învierea lui Hristos Domnul nostru.

Învierea lui Hristos este un bun prileja pentru  a lua aminte la cele doua căi care ne sunt deschise permanent: viața sau moartea, lumina sau întunericul, Hristos sau potrivnicii Săi. Alegerea este întotdeauna liberă. Ce vom alege deci? În noaptea Învierii Hristos ne cheama pe toți, indiferent de naționalitate, rasă sau religie și îndemnul pe care l-am rostit când am aprins lumina se adresează tuturor fără excepție: “Veniți de luați Lumină!”.

Vă dorim ca dragostea cu care ne-ați integrat și ajutat să vă fie răsplătită și Îl rugăm pe Dumnezeu ca în căderile și slăbiciunile noastre omenești să nu ne lipsească de iertarea Sa.

Bucuria Sfintelor Paști să vă cuprindă sufletul! Sfânta În­viere să vă aducă lumina cerească în inimă și în cuget! Pacea lui Hristos să fie prezentă în viața fiecăruia, în viața familiei, a Bisericii, a tarilor noastre și a lumii întregi!

Să rămânem în iubirea lui Dumnezeu și să fim iubitori de Dumnezeu, ca într-un duh, cu o inimă și într-un singur glas să mărturisim impreuna salutul pascal traditional:

Hristos a inviat!

Cu adâncă recunoștintă și considerație,

Pr. Florin Voinea

SLUJBA ÎNVIERII IN PAROHIA ORTODOXĂ TOLEDO 2014

În acest an (2014),

SLUJBA ÎNVIERII DOMNULUI

va fi oficiată în sala polivalentă (polideportivo) din urbanizația LA LEGUA , C. FRANCISCO de VILLALPANDO nr. 11,  pe data de 19 aprilie, începând cu ora 23.30.

VĂ AȘTEPTĂM !

Pentru informații suplimentare referitoare la locație intrați aici, sau sunați la numarul

634.70.20.52

Pastila de dimineață

 mergi și fa și tu asemeni.....

Canonul Sfantului Andrei Criteanul - cântarea smereniei și a pocăinței

Canonul Sfântului Andrei Criteanul este o capodoperă a imnografiei răsăritene, în centrul căruia se afla smerenia și pocăința ca mod de răscumpărare a omului împovărat de conștiința păcatului.

Autorul, Sfântul Andrei Cretanul, s-a născut la Damasc în anul 760 și a murit la Erisso, pe insula Lesbos, în anul 840. De foarte tânăr și-a agonisit o înaltă știință de carte și tot de tânăr a îmbrățișat viața călugăreasca, devenind monah în mănăstirea Sfântul Sava, pe lângă Ierusalim, unde și-a adâncit nu numai viața duhovnicească, ci și pe cea teologica, adiată de harul poetic.

Avea numai douăzeci și cinci de ani când patriarhul Ierusalimului l-a trimis cu o misiune bisericească la Constantinopol. 

 Apoi, hirotonit ca diacon, a primit ascultarea de a conduce un orfelinat și o casă de bătrâni, implicându-se astfel și in opera de asistentă socială a Bisericii. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop al Cretei, de unde și numirea de Cretanul (în unele carți i se mai spune și Ierusalimiteanul, ca unul care și-a început activitatea în Sfânta Cetate).

Sfântul Andrei Cretanul a fost unul dintre primii și cei mai mari imnografi ai Bisericii de Răsărit. Opera sa capitală este Canonul cel mare, alcătuit spre sfârșitul vieții, cam la vremea când Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, compunea Viața Sfintei Maria Egipteanca.

Canonul aghiografic e o specie de poezie cu forma fixă (cum ar fi, in poezia laică, sonetul sau glossa), iar numele îi vine de la grecescul kanon, care înseamnă "normă", "regulă", "principiu director". De obicei, el este alcatuit din nouă cântări (ode), după numărul celor nouă cete îngerești; fiecare din acestea cuprinde un numar de tropare (strofe), precedate de un irmos (care anunță tema troparelor) și urmate de un imn al Sfintei Treimi și un altul al Născătoarei de Dumnezeu. De regulă, canonul face parte din slujba de dimineață (utrenia) și e dedicat sfântului (sau sfinților) din ziua respectivă. Opera Sfantului Andrei Cretanul are o situație cu totul aparte. El se numește Canonul cel mare sau Marele Canon, pentru trei rațiuni principale: adâncimea gândirii, frumusețea expresiei și numarul troparelor (in total, 211). El a fost rânduit de Biserică în cartea de slujbe numita Triod (Trei-Ode), și anume la utrenia de joi în săptămîna a cincea din Postul Mare, adica la vremea când creștinii – monahi și mireni – trebuie să-și sporească efortul de purificare în așteptarea Patimilor și Învierii Domnului. Cu vremea s-a hotărît ca el, împărțit în patru segmente (și cu unele prescurtări) sa fie cântat – sau citit – și în prima săptamănă a Postului Mare, și anume în zilele de marți, miercuri, joi și vineri. 

În decursul timpului – dar tot în vechime – în Canonul Sfantului Andrei au fost intercalate și triodele (tricintarile) altor imnografi, Teodor si Iosif, anume la începutul cântărilor a patra, a opta și a noua, precum și imnurile dedicate Sfintei Maria Egipteanca (a cărei pomenire se face în Duminica imediat următoare) și Sfântului Andrei.

Tema centrala a Marelui Canon (ca, de altfel, a întregului Triod) este relația antinomică dintre bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu. Daca El, la Înfricoșătoarea Judecată, îi va osândi la chinuri veșnice pe cei păcătoși, înseamnă ca e lipsit de bunătate; dacă, dimpotrivă, îi va ierta pe toți, fără nici o discriminare, înseamnă ca nu e drept. Creștinii care merg pe ultima variantă cad în deznădejde; cei care merg pe a doua cad în laxitate morala. 

Canonul Sfantul Andrei Criteanul, în cel mai autentic spirit ortodox, cultivă echilibrul: "Când ca un milostiv, vei ședea Judecator..." (ultimul tropar din cântarea a opta). Așadar, Dumnezeu judecă drept tocmai prin faptul că dreptatea e precedată de bunatate. Prin păcat, omul își prezumă osânda, dar prin credință speră în iertare. Credința omului însă se cere alimentată de conștiința păcatului și, prin urmare, de pocaință, dar fără ca prin aceasta el sa pretindă îndreptățire: "Cu toate ca a greșit, Mântuitorule, eu știu că Tu ești iubitor de oameni: lovești cu milă și Te milostivești fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi, și ca un părinte alergi chemându-l la Tine pe fiul risipitor" (Cantare întâi, troparul 12). Sfântul Andrei și-a construit Canonul pe exemplele unor personaje - pozitive sau negative - din Vechiul și Noul Testament, acestea doua nemaifiind diacrone (desfășurate în timpul istoric), ci sincrone (convergînd către omul aspirant la mântuire). 



Î.P.S Bartolomeu ANANIA

Postul lui Adam

Această săptămâna înainte de Postul Mare mai este numită și săptămâna alba, în care avem dezlegare la lapte, brâznă, ouă și pește.

Este o înțelepciune teribilă a Sfinților Părinți în legătură cu aceasă săptămâna albă în care nu se mănâncă deloc carne, în rest este dezlegare la toate mâncărurile.

Sfântul Grigorie Palama numește această săptămână "postul lui Adam". Lui Adam nu i s-a spus de Dumnezeu:  "Din toți copacii să nu mănânci și din unul singur să mânânci" ci invers "din toți copacii să mânânci și doar din unul singur să nu mânânci". Dar Adam pentru că n-a păzit o singură poruncă a căzut în păcat.

La fel ca și lui Adam și nouă ni se spune în această săptămână: să nu mâncăm carne, în rest putem mânca de toate.

Cine nu poate posti această săptămână albă, atunci îi va fi greu să postească tot postul.

Cine nu poate ține această mică poruncă, cum oare le va ține pe toate celelalte?

E un exercițiu introductiv la Postul Mare, foarte important, la care mulți picăm, pentru că îl considerăm o găselniță.

Este un examen de ascultare. Un examen care ne introduce încet încet la ce se va întâmpla cu noi și sufletul nostru în Postul Mare.

(Claudiu Balan)

Sursa: site/ Ortodoxia tinerilor