“Dumnezeule Cel fara de inceput, Care ai
intins cerul ca un acoperamant si pamantul l-ai intemeiat pe ape, Cela
ce rasari soarele tau spre cei buni si spre cei rai si dai ploaie peste
cei drepti si peste cei nedrepti. Tu si acum auzi-ma pe mine, roaba Ta,
care ma rog catre Tine. Asculta-ma, o, Imparate, si da Darul tau
la tot omul care ma va pomeni pe mine si patimirile mele. Sa nu se
apropie de unul ca acela boala naprasnica si moarte neasteptata sa nu-l
rapeasca pe el. Pentru ca stii, Doamne, ca trup si sange suntem si
lucrul Preacuratelor Tale maini“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu