Cum să vindecăm RĂUL?

Pentru a putea vindeca răul avem nevoie să-l reperăm și să-l recunoaștem. Adesea omul veacului modern nu realizeză, nu conștientizează valoarea răului pe care-l face și cum el are o rezonanță, perpetuează, dărâmă în prezent, trecut și viitor. Faptele noastre au o mare încărcătură pentru tot ceea ce ne înconjoară și de aceea avem nevoie să ne vindecăm de rău. Ernest Bernea ne propune această:
Vindecarea răului.
Răul este prezent în viața omului; prezent cu profunzimi și distanțe greu de frânt. Răul apasă greu pe umerii noști, dar nu defintiv, fără putință de ieșire. Totul este în a-și câștiga calea și puterea.
Răul vine din păcat. Binele vine din răscumpărare.
Omul trebuie să știe acest lucru și să întindă pasul cuceririlor. Recunoașterea slăbiciunii sale este primul semn de tărie, iar descoperirea luminii din el este primul act de cucerire.
Omul nu este nici diavol, după cum nu este nici înger; căderea sa nu înseamnă defintiva condamnare, așa după cum ridicarea sa nu înseamnă angelism.
Răscrucea în care este așezat și drama izvorâtă din această așezare fac din om chinuită și frumoasa făptură a lui Dumnezeu.
Cineva face rău din întâmplare sau lucid; așa e construită făptura lui. Binele nu-i este închis; ceasul frumuseții și eliberării nu-i este alungat.
E necesară însă o luptă înnoitoare, o luptă de mare dârzenie și dragoste; așa poate veni îndreptarea, învierea sufletului căzut.
Răul prezent în noi poate fi preschimbat în metal prețios. Dumnezeu întrupat a venit în veac să sprijine această minune a nașterii din nou.
Omul poate deveni mereu bun, mereu curat și tare, totul este ca el să-și poată așeza punțile frumuseții.
Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006
Poate unii dintre cititori se întreabă cum pot faptele omului să aibă rezonanță în trecut, prezent și viitor.
Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și învățătura Bisericii cât și a Sfinților Părinți ne învață că noi suntem într-o permanentă comuniune cu rudele, prietenii și apropiații noștri și ca atare tot ceea ce facem rezonează cu ei, există efecte ce determină anumite cauze pentru ei. Astfel știm din Sfânta Scriptură la Apocalipsă „Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului şi al Bătrânilor şi al celor patru Fiinţe, şi au căzut pe feţele lor înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu”. că cei ce au ajuns lângă Tronul lui Dumnezeu se roagă permanent pentru noi cei rămași aici în lupta pentru mântuire. Faptele nostre cu siguranță au un efect pentru cei prezenți în viață cât și pentru cei ce au adormit. În concluzie nu trăim doar pentru noi înșine și de aceea trebuie să conștientizăm acest lucru și să ne străduim să facem numai binele pentru al înmulți.

sursa: catehetica.ro