1. Bătrânul Amfilohie zicea: “Când omul
se împărtăşeşte, primeşte forţă, este iluminat, contemplă orizonturi
largi, simte bucurie, funcţie de dispoziţia sa interioară şi de
înflăcărarea sa. Unul simte bucurie şi odihnă, altul simte pace,
celălalt dorinţa de a se consacra lui Hristos şi o milă inefabilă pentru
toţi. Personal, atunci când mă aflu foarte obosit, după Sfânta
Împărtăşanie, mă simt ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!”
2. Această experienţă duhovnicească a
Bătrânului Iacob are un interes aparte: “Când mi-am început viaţa
preoţească în mănăstire, în afară de ceasuri, era rânduită slujirea
zilnică a Sfintei Liturghii. Începeam slujba noaptea şi terminam
Liturghia înainte de a se face ziuă. Împărtăşindu-mă în fiecare zi cu
Sfintele Taine, simţeam o aşa mare putere în mine încât eram ca un leu.
Sufletul meu ardea de o asemenea flacără dumnezeiască încât, toată ziua,
nu-mi era nici foame, nici sete şi nu simţeam nici căldura, nici
frigul. Neobosit, lucram de dimineaţa până seara. Chiar şi vara, când
după masă părinţii se odihneau în chiliile lor, căutând un pic de
răcoare, eu transportam pământ fertil şi îngrăşământ în grădinile pe
care le cultivam în afara mănăstirii”.
3. Acelaşi Bătrân ne descoperea acest
fapt impresionat: “Când dădeam Sfânta Împărtăşanie credincioşilor, nu le
vedeam niciodată faţa; în acelaşi timp gândul îmi spunea uneori să
privesc faţa celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură. Vedeam atunci
lucrul următor: unul avea cap de câine, altul semăna cu o maimuţă, alţii
aveau înfăţişarea înspăimântătoare a deferitelor animale. Dumnezeul
meu, ziceam eu, aceştia sunt oameni. Cum se face că au chip de animale?
Numeroşi alţii înaintau pentru a se împărtăşi cu un chip luminat şi
voios, care strălucea ca soarele după ce se împărtăşeau”. Altă dată,
Bătrânul ne-a destăinuit aceasta: “Într-o zi am văzut un cheag de sânge
pe disc, l-am arătat unui frate, şi a dispărut puţin după aceea”.
4. Creştinii încă n-au înţeles că Sfânta
Împărtăşanie este una dintre Tainele obligatorii ale Bisericii. Cei mai
mulţi nu se împărtăşesc cum ar trebui. Bătrânul Filotei zicea referitor
la acest subiect: “Din necredinţă şi lipsă de evlavie, uni nu se
împărtăşesc deloc. Alţii, din ignoranţă, lipsă de credinţă şi
neglijenţă, prin lipsa de dragoste adevărată şi curată faţă de Dumnezeu,
se împărtăşesc o dată sau de două ori pe an. Şi atunci din obişnuinţă,
fără frică de Dumnezeu, fără credinţă şi fără dragoste. Este o situaţie
tristă şi vrednică de plâns când preotul, deschizând uşile împărăteşti,
îi pofteşte pe credincioşi să se împărtăşească şi nimeni nu se apropie!”
5. Bătrânul Ieronim sublinia: “Cel ce se
împărtăşeşte trebuie să simtă înainte frică de Dumnezeu, evlavie şi
căinţă. Iar, după împărtăşire, trebuie să simtă pace, bucurie şi dorinţa
de a nu vorbi cu nimeni”.
sursa Laurentiu Dumitru
sursa Laurentiu Dumitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu