Aveam 11 ani când am primit Taina Sfântului Botez. Puţin timp după
aceea, mama s-a îmbolnăvit. Medicii i-au pus diagnosticul şi au decis să
fie operată. Ar fi fost a treia operaţie şi viaţa mamei era în pericol.
Eu înţelegeam toate acestea, pentru că o vizitam la spital în fiecare
zi. Nu se ştia dacă va supravieţui… îmi amintesc acea senzaţie
de pustiu în casă. Auzisem despre Sfântul Nicolae Făcătorul de minuni şi
înţelegeam că ne poate ajuta doar o minune.
În ziua în care tata a dus-o pe
mama la spital, eu am rămas singură în casă. Mi-amintesc că am plâns
toată ziua şi, în genunchi, mă rugam Sfântului Nicolae. Ştiam că ne va
ajuta, pentru că nu mai aveam altă speranţă. Cred că de atunci nu m-am
mai rugat atât de sincer. Probabil că aşa se roagă doar copiii.
Câteva ore s-au scurs pe neobservate. Şi minunea s-a întâmplat! Părinţii mei s-au întors acasă veseli. Se
întâmplase ceva de necrezut: analizele noi au infirmat diagnosticul şi
nu mai era nevoie de operaţie. Medicii nu încetau să se minuneze. De
atunci, am credinţa fermă că Sfântul Nicolae Făcătorul de minuni nu mă
va părăsi niciodată.
Şapte ani mai târziu, m-am îmbolnăvit eu. La început, boala semăna cu
o bronşită, însă starea mi se înrăutăţea din ce în ce mai mult.
Începusem să scuip sânge, un simptom destul de periculos. Rezultatele
analizelor au indicat în mod clar că e vorba de tuberculoză. Pentru
confirmarea diagnosticului am fost însă internată în spital. Trebuie să
vă spun că ai mei se aflau deja în spital cu acelaşi diagnostic.
Nu venea nimeni să ne viziteze, însă ştiam că cineva se roagă pentru
noi. Cu mine era icoana Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni.
Într-o zi, medicul mi-a spus că a doua zi urma să mai fac o analiză,
de rezultatul căreia depindea dacă voi mai rămâne în spital un an sau
voi fi externată. Seara m-am rugat mult în faţa icoanei
Sfântului Nicolae, deşi nu mai era aceeaşi rugăciune curată ca şi în
copilărie. Însă eu continuam să cred într-o minune şi toată speranţa mea
era doar în Dumnezeu. Îl rugam pe Sfântul Ierarh Nicolae să se
milostivească spre mine, păcătoasa, şi să mă vindece. La un moment dat,
am simţit că el m-a auzit. În suflet mi se aşternuse liniştea şi
uşurarea. Am adormit ţinând în mâini iconiţa – era singura nădejde de
ajutor pe care o mai aveam.
Dimineaţa, rezultatul
analizei a arătat că plămânii mei erau sănătoşi. Medicii se minunau şi
voiau să scrie chiar şi un articol despre acest caz. Toţi
au ajuns la concluzia că eu şi părinţii mei am avut o infecţie
necunoscută, asemănătoare cu tuberculoza. Toată familia a fost
externată. Ştiu că m-a salvat o minune, pe care eu nu o meritam. În minte îmi răsunau cuvintele Mântuitorului:”De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”. (Ioan 5,14) şi mi se făcea frică…
Nu de mult s-a îmbolnăvit din nou mama. Având în vedere că
suportase câteva operaţii, eram conştienţi de faptul că viaţa ei atârna
de un fir de aţă. Din nou eram stăpâniţi de frică şi de disperare. Am început să mă rog, de data aceasta împreună cu tata. Însă cât de mult se deosebea rugăciunea noastră de cea din copilărie! În loc de rugăciune, era un murmur continuu: „Pentru ce?” Dar se pare că aveam pentru ce.
Lacrimi de disperare mă înăbuşeau. Dar înţelegeam că doar cu lacrimi şi
durere nu o voi putea ajuta pe mama. Numai acest gând mă mai susţinea
în rugăciune. Împreună cu tata, ne rugam Sfântului Nicolae şi
Maicii Domnului, citeam canoane pentru cea bolnavă, îi rugam pe cei
apropiaţi să se roage pentru ea. Iconiţa mea ajunsese deasupra patului
de spital. Doar o minune ne mai putea salva şi ea nu a întârziat să
vină.
Îi mulţumeam din inimă Domnului, Preasfintei Sale Maici şi Sfântului Nicolae. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Din cele trăite am înţeles un lucru: oricât
de mult ne-am lupta noi pentru sănătate, pentru succes, pentru iubire,
Dumnezeu ni le poate lua în orice clipă sau, dimpotrivă, ni le poate da. Nici un om nu are puterea de a-şi conduce viaţa după voia sa, însă, dacă va cere ceva de la Dumnezeu cu credinţă, El îl va auzi.
Daria, 18 ani, oraşul Sankt-Petersburg, Rusia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu