Semnificația sărbatorii Înalțarii Sfintei Cruci

Mai bine zis, istoricul ei. Ni se relateaza in Proloage ca acest praznic a fost prilejuit de un fapt care a sporit evlavia fata de Sfanta Cruce, si anume, descoperirea lemnului Crucii pe care a fost rastignit, pentru noi, Hristos Domnul. Se stie ca, ajuns stapanitor peste toata imparatia romanilor, marele Constantin a trimis pe mama sa, Sfanta Elena, in Tara Sfanta, cu multa avere, pentru a cerceta si innoi sfintele locuri si pentru a cauta lemnul Crucii Domnului. Deci, pe cand se sapa temelia marii biserici a Invierii Domnului, din dumnezeiasca randuiala, s-au aflat, nu departe de Sfantul Mormant, trei cruci: Crucea lui Hristos si cele doua cruci pe care au patimit talharii. Si nu numai crucile, dar si piroanele le-au aflat. Dar, nestiind imparateasa care sa fie Crucea Domnului, acest lucru s-a aratat printr-o minune ce s-a facut cu o fecioara moarta pe care o duceau la ingropare: ca ea a fost inviata cu puterea Crucii lui Hristos, nearatand celelalte cruci nici un semn de minune. Si s-a inchinat Sfanta Elena si a sarutat-o si, impreuna cu ea, tot poporul. Si, neincapand tot poporul sa se inchine, s-a rugat multimea ca macar sa o vada si sa fie binecuvantata. Atunci s-a urcat sfantul Macarie, patriarhul Ierusalimului, pe un amvon inalt si a ridicat cinstita Cruce a Domnului, binecuvantandu-i cu dansa.
Si a fost descoperirea aceasta a Crucii Domnului ca o zguduire a intregii Crestinatati, si de atunci au inceput calatoriile in Tara Sfanta si, in fiecare an, praznicul Sfintei Cruci la 14 septembrie.
De-a lungul timpului au mai fost intamplari minunate care au marit cinstirea Sfintei Cruci, cum ar fi aratarea semnului Crucii Domnului pe cer la Ierusalim, pe vremea imparatului Constantiu, fiul marelui Constantin, in Duminica de Rusalii, la 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi, adica 9 dimineata. De asemenea, biruinta asupra persilor, pe vremea imparatiei lui Heraclie (610-641), in urma careia persii au predat in mainile lui Zaharia, la Ierusalim, lemnul Crucii, pe care il furasera impreuna cu alte odoare de pret in anul 615.
Mai tarziu, lemnul Sfintei Cruci a fost impartit in particele mici si trimis la diferite biserici. Inclusiv la noi in tara, sunt biserici si manastiri (de exemplu, manastirea Slanic, jud. Prahova, sau biserica Mihai-Voda din Bucuresti) care pastreaza cu evlavie cate o particica din lemnul Crucii pe care a fost rastignit Hristos. Dar, ca “puterea lui Dumnezeu”, Crucea Domnului isi pastreaza in lume, taina si lucrarea ei, vie si intreaga. Ea ramane cel mai inalt Altar al celei mai inalte Jertfe.

Aceeasi sursa: Proloagele pe luna septembrie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova.