Cu siguranță toate problemele
noastre pleacă de la înțelegerea greșită a vieții duhovnicești și de la
faptul că nu simțim lupta pe care o da satana cu omul prin gânduri. Toat
mișcările noastre au ca pornire un gând. Pe acesta trebuie să-l supunem lui
Dumnezeu astfel încât „tangalache„ să nu aibă acces la inima noastră. Părintele
Emilianos încearcă să ne descopere acest război nevăzut care foarte adesea ne
biruie lăsând în sufletul nostru multe cicatrici:
După toate acestea, poate că cineva să spună:
„După ce am exersat trezvia un timp îndelungat, e ușor să tăcem și să ne
întoarcem mintea la Dumnezeu. Cum se poate însă la început să ne oprim mintea
aflată pururea în mișcare și să ne gândim neîncetat la Dumnezeu? Nu vom obosi?”
Pentru
început, e o minciună să spui că mintea este neîncetat în mișcare. Noi o
trimitem, legată cu o sforicică, încolo și încoace. Mintea, partea
conducătoare, este elementul din om pe care Dumnezeu îl insuflă primul. Este
lucrul cel mai simțitor. După cum când vreau să mă încălzesc, mai întâi îmi
încălzesc picioarele și îndată mă încălzesc tot, la fel și mintea încălzește
întreaga inimă, întreaga existență a omului.
Prin urmare, de îndată ce voi
vrea să-mi adun mintea o voi face foarte ușor. Numai dacă cineva are probleme
psihice va întâmpina greutăți. Dacă mă revolt împotriva bolii mele înseamnă că
Îl lovesc cu pumnul pe Dumnezeu.
Dacă însă spun: Fie numele Domnului
binecuvântat!” (Iov.1, 21), îndată mă aflu în Dumnezeu. Mintea mea
poate să fie neîncetat în Dumnezeu. Nu e greu deloc.
Gândul, cu
siguranță, este foarte rapid și pleacă. Dar putem cu ajutorul voinței să-l
ținem cu tărie, să-l legăm. Da fapt, din acest motiv asceza nu e fa fel pentru
toți, nici ca timp, nici ca mod, fiindcă fiecare încercăm să ajungem încet-
încet la desăvârșire.
Noi să simțim că am pus început, iar continuarea și
întregirea va fi săvârșită de Dumnezeu, o ia asupra lui Dumnezeu. Nu o faci
tu. Nu e problema ta mintea pururea mișcătoare, așa cum zici. Acest gând e de
la satana, este fărădelegea ascunsă, lucrarea ascunsă ca un simplu gând
viclean.
Satana ne prezintă lucrurile grele și de neîmplinit, în timp
ce ele sunt foarte ușoare.
Prin urmare, tu vei lucra pe cât poți trezvia,
iar celelalte ore ți le vei consacra slujirii tale, dar vei avea grijă să nu
discuți.
Dacă cineva te stârnește, îi vei spune: „Iartă-mă aici este
slujirea mea”.
Făcându-ți lucrul, poți să spui și „Doamne, Iisuse
Hristoase, miluiește-mă!”
Dacă nu poți, nu zice! Fă-ți lucrarea ta,
slujirea, pentru că ți-a dat-o Hristos, dar dedică-te ei fără să te gândești
la la alte lucruri.
Dacă totuși te vei gândi la altceva, întoarceți mintea
iarăși La Hristos, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”
de fiecare dată când îți amintești s-o zici, chiar dacă îți amintești după
douăzeci și patru de ore.
La slujirea ta poți, desigur, să te gândești la tot
ce e legat de acea muncă. De exemplu, cum să faci un plan mai bun. Aceasta nu
este grijă, fiindcă este slujirea ta. Ceasurile de slujire și de citire sunt o
pauză, fiindcă obosești să ai tot timpul atenția îndreptată către Dumnezeu.
Acestea două sunt pentru noi plimbarea pe care o facem pentru odihnă. Ele sunt
podoaba rugăciunii noastre.
După cum în rai pomii și animalele nu-l împiedicau
pe cel întâi-zidit de la contemplarea lui Dumnezeu și din convorbirea cu El,
tot așa toate slujirile noastre sunt pomii și animalele pe care le-a rânduit
Dumnezeu ca să le păzim, este grădina pe care a dat-o ca s-o cultivăm.
Când
Adam cultiva raiul, nu păcătuia, nu făcea nici un rău. Era o poruncă a lui
Dumnezeu cuprinsă de iubirea lui Dumnezeu. Același lucru e valabil și pentru
slujire. Prin urmare, e foarte frumos și ușor să vorbim cu Dumnezeu și să
cultivăm în paralel și pomișorul, pentru că ajută la aceasta ușurința de
mișcare a gândului.
Gândul este folositor pentru slujire, dar poate să meargă
și acolo unde este mintea, la Hristos. Știe Dumnezeu ce face. Totul este bun,
dacă nu-l folosim noi rău. Gândul, fiindcă este rapid, ne slujește să ne unim
mai repede cu Dumnezeu. Dumnezeu le-a făcut pe toate bune foarte (Fc. 1, 31).
Sfântul ISIHIE -
Cuvânt despre trezvie - Arhim. Emilianos Simonopetritul - Editura Sf. Nectarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu