Postul lui Adam

Această săptămâna înainte de Postul Mare mai este numită și săptămâna alba, în care avem dezlegare la lapte, brâznă, ouă și pește.

Este o înțelepciune teribilă a Sfinților Părinți în legătură cu aceasă săptămâna albă în care nu se mănâncă deloc carne, în rest este dezlegare la toate mâncărurile.

Sfântul Grigorie Palama numește această săptămână "postul lui Adam". Lui Adam nu i s-a spus de Dumnezeu:  "Din toți copacii să nu mănânci și din unul singur să mânânci" ci invers "din toți copacii să mânânci și doar din unul singur să nu mânânci". Dar Adam pentru că n-a păzit o singură poruncă a căzut în păcat.

La fel ca și lui Adam și nouă ni se spune în această săptămână: să nu mâncăm carne, în rest putem mânca de toate.

Cine nu poate posti această săptămână albă, atunci îi va fi greu să postească tot postul.

Cine nu poate ține această mică poruncă, cum oare le va ține pe toate celelalte?

E un exercițiu introductiv la Postul Mare, foarte important, la care mulți picăm, pentru că îl considerăm o găselniță.

Este un examen de ascultare. Un examen care ne introduce încet încet la ce se va întâmpla cu noi și sufletul nostru în Postul Mare.

(Claudiu Balan)

Sursa: site/ Ortodoxia tinerilor

Auzul monahal

Un călugăr a fost nevoit a merge într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de o rudenie a sa. În mijlocul vacarmului citadin monahul a pretins că a auzit un greiere, deşi tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.

- Trebuie că ai un auz supraomenesc!

- Nu. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde însă de ce asculţi cu ele.

- Nu se poate! Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!

- Depinde de ceea ce este important pentru tine. Să facem o demonstraţie.

Apoi monahul a scos cateva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Pe dată, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii dimprejurul lor şi-au întors capetele speriaţi că banii căzuţi erau ai lor.

- Înţelegi acum? Totul depinde de ceea ce este important pentru oameni… Dacă privim şi ascultăm zilnic ştirile morbide şi gâlcevitoare ale televiziunilor, urechile noastre se vor fixa doar pe ceea ce este urât şi rău. În felul acesta se induce frica şi astfel devenim temători şi neputincioşi! După care spunem: „E greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură şi urâtă, în care nu mai poţi avea încredere în nimeni şi nimic…”.

Iar între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg…iar noi nu le auzim.

Traducere din limba greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu, Staretul Chiliei Bunavestire, Schitul romanesc Lacu, Sfântul Munte Athos via Marturie athonita

Sursa: blog Laurențiu Dumitru

Bătrânul Gherasim de la Chilia Sfinţii Arhangheli – Colciu [Foto / Video / Text]

„Ce mai faci, părinte?”.

„Am pierdut frica de Dumnezeu şi o caut pe aicea…” –

mi-a răspuns bătrânul monah…

Părintele Gherasim are 85 de ani şi de peste 20 de ani se nevoieşte în Sfântul Munte*, la chilia cu hramul Sfinţilor Arhangheli de la Colciu. „Şi apoi lumea este în stăpânirea celui viclean – iar eu totdeauna mi-am dorit să fiu în afara celui rău; deci a trebuit să mă despart de lume. Aşa am venit în grădină”. În grădină era şi acum, în petecul lui de grădină, pe care tocmai îl săpa cu o vigoare neaşteptată pentru anii bătrânului.

De loc e de prin părţile Iaşiului şi o vreme, înainte de a se călugări, a fost şofer, dar L-a căutat mereu pe Dumnezeu, fiindcă din pruncie a simţit purtarea Lui de grijă. Provine dintr-o familie destul de numeroasă, o familie ortodoxă care a fost repede încercată prin moartea părinţilor, moarte ce i-a făcut pe fraţi să se despartă şi să trăiască prin vecini. Şi spune părintele că erau înstăriţi, fiindcă aveau oi multe, dar într-o clipă a dispărut totul ca fumul, iar ei s-au trezit singuri cu Dumnezeu. A învăţat multe din asta şi i-a folosit în viaţă, după cum şi dragostea pe care i-au arătat‑o cei ce l‑au crescut, l‑a făcut să mulţumească bunătăţii şi iconomiei dumnezeieşti. L-am întrebat dacă nu vrea să fie ajutat să-şi repare chilia dărăpănată. Mi-a arătat o masă veche pe care era o Psaltire – şi mai veche, cred –, şi mi-a zis că masa aceea, aşa bătrână cum era, mai rezistă vreo zece ani, dar el s-ar putea să nu mai trăiască atât. Dacă se va gândi doar s-o repare, mintea lui va fi ocupată cu materialele pe care va trebui să le procure şi… s-a dus liniştea lui! „Lucrarea monahului e statul de vorbă cu Dumnezeu şi nu cele materialnice. M-am retras aici pentru că nu iubesc lumea, dar iubesc pe toată lumea”…

Zilele trecute l-am reîntâlnit mergând pe jos către Vatopedu şi prietenii mei din Arad, cu care eram, m-au convins că trebuie să povestesc creştinilor despre bătrânul Gherasim.

(Iar eu aş fi vrut să arăt lumii cum trebuie să te încalţi ca să fii sigur că ajungi la cer …)

* textul este scris în 2008, aşadar Părintele Gherasim are acum, în 2013, 90 de ani şi peste 25 de ani de nevoinţă în Sfântul Munte (n. ed.)

Text: George Crasnean, Revista Lumea credinţei , anul VI, nr. 1 (54) Ianuarie 2008

Mesaj la întâmpinarea Anului Nou

Anul care vine să ne aducă tuturor puterea de a ne bucura de fiecare clipă, dorința de fi mai buni, de a ierta tuturor toate și de a dărui din puținul nostru  celor care au și mai puțin. Să învățăm să ne creștem copiii, în dragoste și în respect față de adevaratele valori, față de adevărata credința.

În prag de An Nou, fiecare om se privește pe sine în oglindă și ceea ce a realizat în anul care tocmai a trecut, unii mai mult, alții mai puțin. Depinde ce și cum privim. Dacă am învățat din greșeli, dacă am fost ceea ce am fost meniți să fim, adică oameni, dacă am făcut binele după măsura puterii noastre și dacă am reușit să ajungem pâna azi, ne putem socoti învingători. Și fiecare om își pune în gând o dorința: poate un loc de muncă, poate reușita copiilor, poate sănătate, poate realizari materiale… toate sunt bune, nimic de spus. Eu îmi doresc că în acest An Nou să nu mai uit de Hristos ca anul trecut, să nu mai treaca atâta timp gol, fără să simt prezența Sa reală lângă mine, pentru că dacă va fi așa, atunci știu că nu voi mai putea greși. Aș dori să simt dragostea cu care ne înconjoară Hristos și să nu mai supăr cu purtarea mea pe nimeni. Aș mai vrea o inima deschisă, capabilă să accepte toate câte îmi va dărui Domnul, să mulțumesc și pentru cele bune, dar și pentru necazuri.

Tuturor celor care se nevoiesc pe meleaguri străine, tuturor celor care simt dorul de casă și de Dumnezeu le dorim pace, sănătate, bucurii adevarate, prosperitate și îngăduință cu cei care le greșesc. Hristos să ne fie Bucuria vieții !

                                        La mulți ani!

Horoscop pesimist… dar de nădejde

                           Horoscop pesimist… dar de nădejde
                               - valabil pentru toate zodiile -

✦ S-ar putea ca în anul ce vine să nu vă meargă bine. E firesc. Planurile pe care vi le faceţi nu întotdeauna se împlinesc. Da, pentru că aceasta nu depinde numai de Dumneavoastră.

✦ În anul ce vine o să vă certaţi de mai multe ori cu: cei din familie, cu colegii de serviciu ori de şcoală sau pur şi simplu. Nu uitaţi, dacă cineva continuă să vă contrazică, chiar şi dupa ce i-aţi înaintat un argument rezonabil, schimbaţi tema discuţiei. Altminteri, s-ar putea să se lase cu ceartă.

✦ Nu toţi oamenii vor împărtăşi parerile Dumneavoastră. Iertaţi-i! Nu uitati că nici Dumneavoastră nu împărtăşiţi orice părere.

✦ S-ar putea să nu primiţi salariul la timp, să se defecteze liftul din blocul în care trăiţi, să fiţi bruscat în troleu, să nu vi se dea restul la cumpărături. Nu înjuraţi!

✦ S-ar putea ca un bun prieten să vă înşele: să vă fure bani, să deconspire un secret, să vă acuze de lucruri pe care nu le-aţi făcut. Împăcaţi-vă, nu aştepaţi să facă el primul pas. Ţineţi minte, lui îi este mai ruşine decât vă e Dumneavoastră.

✦ Şi în anul ce vine veţi fi oprit de cerşetori pe stradă. Nu-i alungaţi, cereţi-vă simplu iertare.

✦ Nu uitaţi, oameni sunt mulţi, dar fiecare simte că e unic pe lume. Iubiţi-i!

✦ S-ar putea să vi se întâmple lucruri grave şi triste: să vă îmbolnăviţi, să vă moară cineva din cei dragi, să pierdeţi casa, cinstea, să nimeriţi în puşcărie, în casa de nebuni, să ajungeţi un vagabond, să muriţi. Nu uitaţi, nimeni nu poate sta împotriva acestor stihii. Îmbărbătaţi-vă!

✦ Dacă credeţi că Dumnezeu există, rugaţi-vă Lui, dacă nu credeţi că El există, faceţi ceva ca El să existe. Sunt multe lucruri pe care doar Dumnezeu le poate rezolva.

 

Sursa: “Opinii & Credinţe”, Moldova

Craciun întru Cuvânt

“În noaptea sfântă viu luminează

Luceafărul zorilor vieții cei noi,

Coboară Iisus în noi,

Vestește viața de apoi

Și steaua deasupra veghează”

 (Valeriu Gafencu- Colind de Crăciun)

Așa rosteau odată cei închiși după gratiile înnegrite de rugina păcatului și a răutății lumii, așa gândeau și se rugau în pragul Crăciunului și lacrimile lor udau pardoseala rece și mizeră a închisorilor comuniste. Într-o lume neagră și plină de urât, într-o vreme în care lumea era adânc cuprinsă de ghearele comunismului, sfinții închisorilor nu uitau să se roage. Purtăm și noi mai departe în suflet și în gând cuvintele lor izvorâte din durere, din lacrimi, din biruință. Ei, cei care au biruit răul și groaza, ei, cei care au reușit să se ridice deasupra mocirlei în care au fost aruncați și să facă să răsară Lumina Craciunului chiar și acolo, în negura închisorilor. Pentru ei înalțăm astăzi un gând și o rugăciune, pentru ei și pentru cei ce le-au urmat, eroii revoluției din decembrie 1989, cei care stăteau drepți și neclintiți printre gloanțele șuierătoare, având un singur crez, pe care și-l purtau fără rușine, scris pe bucăți de pânză albă: Dumnezeu este cu noi! Așa au biruit atunci, deși păreau înfrânți, așa vom birui și noi, deși ne simțim adesea fără rost, spunând mereu nouă și copiilor noștri: Dumnezeu este cu noi! Nu te teme, fiule! Așa vor învăța și ei ce este curajul, ce este bărbăția, ce atitudine să aibă în fața răutăților care ne asaltează și care îi masacrează sufletește pe cei pe care i-am zămislit spre mântuire…

Ne înălțăm în gând și în cuvânt la steaua ce vestea Nașterea lui Hristos, la minunea din Betleem, care avea să cunoască pe Cel ce se va da nouă ca Pâine și Jertfă, pe Cel Ce avea să Se nască pentru a muri, și să moară pentru a învia desăvârșit, spre a împlini nenumăratele proorocii ce I-au premers.

Să ne amintim și noi de Craciun, să ne lăsăm purtați pentru o clipă de bucuria vestită de micuții noștri colindători, care în ziua cea sfântă de Craciun nu au uitat că sunt creștini și că Nașterea Domnului nu înseamnă doar masa încărcată, ci și un suflet plin. Din preaplinul nevinovăției lor, rostind cu glasuri cristaline rugăciuni și colinde, ne-au amintit și nouă, celor mari că, odată, am fost și noi ca ei, că odinioară colindam și noi pe la casele bătrânilor din sat, că, demult, ca într-un vis, simțeam că Nașterea e aievea și nu doar poveste, că Pruncul se întrupează din nou, iar și iar, ca o realitate vie pe care o trăiam an de an, ca și când ar fi întâia oară, ca și când ar fi ultima oară…

Privesc bradul luminând în liniștea serii dulci de Crăciun și prin fața-mi se perindă frânturi de amintiri, râsete de copii, zăpadă, casa bunicii, noaptea înstelată, sunete de clopoței, căpșoare de copii ce se ițesc pe la geamuri, așteptându-l pe Moșu, chipuri dragi ale copilăriei mele, bunica ce odihnește de curând sub o lespede grea și rece….și câte și mai câte. Toate au ramas vii, nimic nu s-a șters din sertarul inimii mele și aș vrea atât de mult să simtă și copiii noștri măcar o părticică din frumusețea pe care am trăit-o noi…

Bucurați-vă, creștini, astăzi S-a născut Hristos, astăzi S-a Întrupat Viața și Mântuirea lumii!

Și iar îmi vine în minte o rugăciune pe care am primit-o în dar de la cineva drag și iarăși îmi vine să plâng pentru toată bogăția pe care am primit-o și pentru toată sărăcia lumii:

"Iisuse Cel preadulce şi frumos, ai venit la smerita Ta făptură. Viaţa, bucuria şi mireasma preacuraţilor îngeri, ai venit să bucuri pe netrebnicul Tău rob. Bine ai venit, Cela ce toate le plineşti! Cel ce eşti mai presus decât toată bucuria. Binecuvântat şi preamărit este Cel ce vine! Pomeneşte-mă întru slava Ta, în raiul cel preafrumos, pomeneşte-mă în cer, în cântările îngerilor, pomeneşte-mă, o, Tu, Cel binecuvântat de heruvimi şi de serafimi, mare şi prealuminat, preasfântă strălucire şi desavârşită pecete a Tatălui, pomeneşte-mă. O, nesfârşit ocean al iubirii celei fără de moarte, câta vreme voi mai sufla să mă miluieşti. Doamne Iisuse Hristoase, să nu te îndepartezi de la mine, acopera-mă şi-mi arată calea care duce la veşnicie."

Și, da, simt iar că trăiesc, pentru că am primit astăzi din nou, Viața!

La mulți ani tuturor celor care se jertfesc pentru această parohie și pe care îi avem mereu prezenți în rugăciunile noastre!