Pe urmele Sfântului Siluan și ale Părintelui Sofronie…..

M-am gândit mult cum să intitulez acest mic articol și am oscilat între “Pelerin la Essex”… sau “Gânduri de pelerin” și altele asemenea, însă după scurt timp am realizat de fapt că nu este titlumai potrivit decât decât acela care arată motivul pelerinajului nostru, de fapt ce căutam când ne-am gândit să intreprindem acest drum. Așa că l-am intitulat “Pe urmele Sfântului Siluan și ale Părintelui Sofronie”.

Pe Sfântul Siluan l-am descoperit de mult, de fapt el ni s-a descoperit nouă, așa cum fac de altfel toți sfinții la un moment dat, ne lasă să credem că noi am fost cei care i-am descoperit, când de fapt prin împrejurările minunate din viața noastră ne conduc nevăzut spre a-i găsi, și prin ei pe Hristos. Cartea Sfântului Siluan – “Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”- mi-a devenit carte de căpătâi și în clipele grele ale vieții mele, deși nu au fost multe, am sorbit nectarul cuvintelor Sfântului și am căpătat putere să trec peste ispite. 

Mai întâi a încolțit o idee…să ne închinăm Sfântului Siluan nu numai în rugăciune, ci să îl aflăm în mod real, să vedem și să atingem Sfintele Sale Moaște. Apoi, am căutat, am întrebat unde se află o părticică din acestea și așa am aflat despre Mânăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex, Anglia. Astfel împreună cu încă opt persoane din parohie am plecat spre Londra în dimineața zilei de 3 septembrie. A fost un drum plăcut și după doar doua ore și jumatate de zbor, iată-ne ajunși în aeroportul Stansted din Londra. De aici am luat un minibus spre Essex și astfel în scurt timp am ajuns la poarta Mânăstirii despre care încă nu știam aproape nimic. Ne-am uimit cu toții de simplitatea de aici, dar în scurtul timp petrecut în mânăstire am înțeles de ce atâta simplitate. Aici principala preocupare a viețuitorilor este rugăciunea, toate celelalte trecând pe locul al doilea. O mulțime de pelerini vizitează anual mânăstirea din toate colțurile Europei și nu numai. Am întâlnit oameni veniți din Franța, Grecia, România, Suedia, Anglia și alte țări, uniți într-un singur gând, acela de a căuta liniștea binecuvântată a Rugăciunii lui Iisus. 

În prima zi am participat la Rugaciunea inimii rostită timp de două ore după-amiază, de la ora 17.30 până la 19.30, când se servea cina. Experiența acestei prime slujbe este greu de povestit, pot doar să surprind în cuvine o umbră vagă a celor trăite acolo. Intrăm în biserică….o umbră adâncă te împresoară și poți zări doar luminițele plăpânde ce veghează chipurile zugrăvite în icoane. Acolo l-am văzut cu adevărat pe Sfântul Siluan, acolo și atunci am simțit poate întâia oară ce înseamnă să rămâi singur doar tu și sufletul tău, să rostești aceeași rugăciune de sute de ori și totuși să nu obosești, să îți golești mintea de gânduri și să umpli golul ei cu Hristos… Atunci am înțeles ce înseamnă Rugăciunea, iar moștenirea Părintelui Sofronie, la rândul ei izvorâtă din învățătura Sfântului Siluan ne unea pe toți într-un mod minunat și neînțeles.

A doua zi am intrat în ritmul mânăstirii fără să ne dăm seama, slujba părea deja mai ușoară, mai scurtă, timpul începea să treacă mai repede și, lucru minunat, simțeai ceva neînțeles care te atrăgea, care te făcea să continui ceea ce ai început în cadrul slujbei, adică rugăciunea inimii.

Cele trei zile petrecute acolo au constituit o minunată experiență duhovnicească și sperăm de folos sufletesc tuturor celor carea au venit până acolo, iar convorbirea de taină cu părintele Sofronie, în cripta în care se odihnește, este o experiență de negrăit, înțeleasă doar de cei care au trait-o. 

În zilele acestea, semănate de atâta frământare, stres, zbucium uneori fără rost, avem atâta nevoie de Hristos, atâta nevoie de liniștea binecuvântată a rugăciunii adevărate, atâta nevoie de a-L  cunoaște pe Dumnezeu, de a rămâne în cuvintele Lui. Acolo, la Mânăstirea Sfântului Ioan Botezătorul și a Sfântului Siluan Atonitul, o clipă se preschimbă în veșnicie, iar frământarea în pace deplină. Vii împresurat de griji și de gânduri și pleci cu un singur gând, acela de a păstra întreagă, neștirbita comoara rugăciunii dobândită acolo.

M-aș întoarce de mii de ori să retrăiesc ceea ce am trăit în scurtul timp petrecut acolo. Mă rog ca viața noastră sa fie de acum  a lui Hristos și grija noastră cea mai mare să fie cum să ne mântuim, cum să rămânem în cuvintele Lui, cum să păstrăm dulceața rugăciunii. 

Și nu în ultimul rând, mulțumim obștii mânăstirii care ne-a găzduit cu atâta amabilitate, părintelui Melchisedec pentru binecuvântarea de a ne scoate la închinare Moaștelor Sfântului Siluan, precum și celor care au ales să fie alături de noi în acest timp și să înceapă în acest mod urcușul duhovnicesc personal, doamnei mariana Noghi cu fiul, Daniel, doamnei Maria Gândilă cu fiica, Adoriana, Doamnei Cati, Marcel Todea și Marius Ursu, care ne-au însoțit în acest pelerinaj. Dumnezeu să le răsplătească efortul și râvna lor și să le dăruiască pace, bucurii duhovnicești și biruință în ispite!

Prezbitera Alina-Diana Voinea